Mi-e teamă

Mi-e teamă de-atunci când am să mă trezesc

Și am să văd că-s nicăieri.

Nici vlagă n-am să am să mai vorbesc,

O, Doamne!

Un val-vârtej de îndoieli.

Nici furie, nici ură,

Nici bucurie, nici nimic,

Doar sunete pe gură

Și niciun pic de colorit,

Doar gri,

Atât și doar atât mai pot s-articulez

Nu am esență, nu am simțuri,

Mai am doar dor,

Ca un parfum de amintire,

O curvă fără crez.

Și un cuțit!

E împlântat

Și adâncit,

Și e sătul de-atâta răsucit,

Înfipt demult,

Lăsat la ruginit

Și-acum, când e în floarea mucegaiului,

Se lasă răstignit,

Ca un martir neplâns de nimeni.

Torturați-l pe artist!

Îmi merit soarta...