Tu, dragoste!

M-am desprins din corpul meu
Și m-am uitat la mine
Și am vazut că nu sunt eu,
Căci nu sunt eu
Fără de tine, dragoste!

Mi-am scos și sufletul din mine,
Și l-am privit cum se destramă,
Fâșie cu fâșie,
Căci nu e întreg
Fără de tine, dragoste!

Adio, dragoste!

O să îmi fie dor
Să-ți mângâi trupul fraged
Și să te strâng ușor
Și să te simt în brațe-mi.

Adio, dragoste
Ai să-mi lipsești din suflet
De unde te-am pierdut,
Din viața-mi și din cuget.

Și-am să te plâng, până-o
Să se unească cerul cu marea și pământul,
Pân-o să mi se golească întregul suflet
Și am să înnebunesc de dor.

Și-am să ajung pribeag,
Fără vre-un drum, fără un rost
Așa cum am mai fost,
Și înainte să te găsesc.
Adio, dragoste!