Natura-nvie,
De parca s-ar hrani din mine
De parca sufletu-mi s-a scurs incet
In tainicul pamant si ar rodi
Doar ca sa-mi arate cum am fost si eu odata.

Dar de mi s-ar scurge sufletul intreg
Si as ramane o naluca pe pamant
Fara simtiri, fara trairi,
Ci doar un gand
Cu care sa petrec trupu-mi prin viata,
Nu mi-ar parea rau.

In schimb tu, pamantule, mi-ai luat
Doar fericirea si iubirea si speranta
Le-ai adunat in miezul tau
Si le-ai dat viata
In fiecare fir de iarba,
In fiecare raza ce se odihneste pe cate-o ramura
Ce ici si colo de abia infloreste
Si mi-ai lasat amarul, ura, deznadejdea
Cu care nu pot sa rodesc.

Natura-nvie, iar eu mor,
Incet,
In mine...