Poema unui om flamand

Vremuri de de-acum
(poema unui om flamand)


Problema mea e personala,
Pentru tine poate e banala,
Ca unii flamanzesc si cer o paine,
Caci nu pot face fata de pe azi pe maine.

Da’ tac si mai strang din curele,
Fara bani, pe lumea asta, suntem ca dracii fara rele…

Ce-ti pasa tie om bogat
Ca si azi inca mai sunt infometat?
Ma plimb prin fata portii tale mari
Mirandu-ma cum de-ai ajuns sa ai atatia bani.

Da’ tac si mai strang din curele,
N-am niciun drept sa-ti caut rele, oricare ar fi ele.

Dar tot ma-ntreb ce faci cu-atatia bani
Ce vin si pleaca precum anii peste ani,
Caci am ajuns batran cu barba sura,
Iar tu ii iei si-i dai fara masura.

Da’ tac si mai strang din curele
Si cam atat. In curand o sa raman fara ele.

Si-mi amintesc cand nu-ti ziceam “ ’cel om bogat “,
Ci iti ziceam pe numele-ti adevarat,
Si te strigam “Mai Petru, vin’ la tata!”
Si te-ngrijeam sperand c-o sa se-ntoarca roata.

Da’ tac si mai strang din curele.
Pacat, s-au rupt… Pacatele mele sa mi le ierti mai Doamne, iar pe fi-miu-l ai in paza!