(acrostih)

(acrostih)

Opresc timpi, modific spatii, cand totul este relativ,

Pornesc razboaie, aduc paci, ma folosesc de mine abuziv,

Ingrat ma simt, ferice sunt, un inger verde mi s-a aratat.

Umbre-n ceata, lumini pale, aud un zgomot departat,

Mai am un pic din vis si termin, dar de-ncheiat n-am incheiat.

Sapte regi, opt imparati imi spun oful lor si pleaca,

Iarasi doua lumi se-mbina, le privesc, le las sa treaca,

Aburi albi si ganduri negre se strecoara dar nu-mi pasa,

Metamfetamina doare, iar sudoarea vrea sa iasa,

Frica creste si iar scade, greturile nu-mi dau pace

Eitherul se departeaza, iar senzatia imi place;

Timpul il disec si zboara, zbor cu el fara sa vreau

Antigonic vad o lampa, static sunt fara sa stau;

Ma misc incet fara sa simt aerul ce ma apasa,

Intru-ncet si ies grabit, tot din mine vrea sa iasa,

Nu m-ajuta introspectia, outrospectia ma-mbie,

Am ramas doar cu un vis… l-am uitat, in fine, fie…